Despre vocație...
A avea sau a nu avea vocație...să fie oare asta întrebarea? Dacă ne raportăm la situația actuală, vocația e un must-have în bagajul unei educatoare, acel ceva care ar trebui să țină și de foame, că doar nimeni nu devine cadru didactic și chiar așteaptă să fie plătit pe măsura efortului depus, nu? Și atunci apare gândul cel minunat...de ce te-ai făcut educatoare? Nu cred să fi vrut cineva să fie doar de dragul plânsetelor, urletelor, mucilor și altor cele care sunt imposibil de evitat .😆 Eu n-am fost fetița clasică, cea care punea păpușile pe scaun și le ,,învăța,,. Nuuu, nici sora cu frați mai mari sau mai mici pe care să-i educ sau care să mă educe...fiindcă, ce să vezi, o tot amenințam pe barză să nu-mi aducă nimic! 😆Și barza a luat la cunoștință, drept urmare sunt copil unic la părinți. Așa că, nici de aici ideea de a fi educatoare. Mai târziu, prin perioada grădiniței și apoi a școlii primare, știam deja ce vreau să devin, chiar și Moș Crăciun știa, mi-a adus la serbar...